“Ştiu că poţi. Şi ştiu că ştii cum să o faci. Cum să o faci ca să para natural.”
X stă în faţa unui pat de spital, în halatul său verde încercând să nu îl privească în ochi pe cel care tocmai îi adresase acea rugăminte. El privea spre o pată mică de miere de pe podea, de care se apropia încet o furnica.
Furnica, urcându-se pe acea pata de miere rămâne lipită şi se scufundă încet în miere zbătându-se. Când furnica este complet scufundată în miere şi încetează să mai mişte, X ridică brusc privirea spre ochii bărbatului. Se întoarce şi pleacă. Închizând uşa dupa el, trage adanc aer în piept.
Peste 20 de minute
Întrand intr-o cameră foarte slab luminată, X îşi aprinde o ţigară. Simte cum pieptul îi pulsează. Se gândeşte că e prea evident. Trage adânc fumul de ţigare în piept. Încearcă să nu îl expire dar tuşeşte puternic, cade într-un genunchi.
Îşi aminteşte de o seringă.
El şi uitase de astmul lui din copilarie, fiindcă nu a mai avut o criză de 10 ani. Până acum. Încearcă să îşi încetinească respiraţia, scoţând un sunet înfundat. Mai trage un fum de ţigare. Se ridică.
Prea evident, se gândeşte.
Aude un sunet mult prea cunoscut: cod albastru.
Ieşind din camera, păşeşte încet spre ieşirea din spital. Cumva nimeni nu observa ţigarea din mâna lui.
Ieşind din clădire aruncă o ultimă privire plăcii de metal care l-a întâmpinat în fiecare zi la lucru în ultimii 3 ani.
Sectia BOLI TERMINALE
—————————
Capela Spitalului Judetean
2 comentarii
Comentarii RSS URI identificator TrackBack
Lasă un comentariu
se numeste “tigara”, nu “tigare”. uita-te in DEX. scrierea ar fi fost bunicica, dar nu suport cand cineva foloseste termenul de mai sus – evident, eronat.
mersi pentru comentariu. este scris asa in mod intentionat. scuze daca te deranjaza.